Bronșita acută¹ la copii

Bronșita acută¹ la copii apare frecvent ca una dintre consecințele unei infecții respiratorii. Procesul inflamator afectează mucoasa bronhiilor și se poate manifesta prin tuse productivă, respirație șuierătoare și dificultăți de respirație. La copiii mici, boala este uneori însoțită de obstrucție bronșică — îngustarea lumenului căilor respiratorii. Această particularitate este legată de anatomia sistemului respirator al copilului: la vârste mici, bronhiile au un diametru redus, de aceea, mucusul care se acumulează poate bloca rapid lumenul bronșic și poate împiedica trecerea aerului.

Dacă lumenul bronhiilor se îngustează semnificativ, se dezvoltă bronșita obstructivă acută. În acest caz, aerul circulă mai greu prin căile respiratorii, iar în cazul unei obstrucții severe, starea copilului se poate complica prin insuficiență respiratorie.

Să analizăm ce semne pot indica apariția bronșitei obstructive și ce metode de tratament sunt utilizate în cazul acestei boli.

Informații generale

Bronșita obstructivă este o afecțiune în care inflamația bronhiilor este însoțită de afectarea permeabilității acestora. Ca urmare, lumenul căilor respiratorii se îngustează, iar aerul circulă mai greu. Această formă de bronșită apare cel mai frecvent la copiii cu vârsta sub 3 an². La această vârstă, sistemul respirator prezintă încă o serie de particularități anatomice: bronhiile copiilor au un diametru mic, astfel încât chiar și o cantitate moderată de secreții inflamatorii poate îngreuna circulația aerului.

Bronșita obstructivă în sine nu este contagioasă. Cu toate acestea, copilul poate transmite celor din jur virusul gripal sau un alt agent patogen al infecției respiratorii acute virale (IRAV) care a declanșat procesul inflamator la nivelul bronhiilor.

Atunci când agentul infecțios pătrunde în organism, mucoasa bronhiilor reacționează prin dezvoltarea unui proces inflamator. Acesta poate fi provocat de virusuri, bacterii sau fungi. În același timp, bronhiile încep să producă o cantitate mai mare de secreții. În condiții normale, mucusul este necesar pentru protejarea căilor respiratorii: acesta reține particulele infecțioase și contribuie la eliminarea lor din organism. Atunci când secrețiile sunt produse în exces, mecanismul de curățare a bronhiilor poate să nu mai facă față volumului acestora.

Treptat, mucusul bronșic devine mai vâscos, este eliminat mai greu și se acumulează în interiorul căilor respiratorii. În același timp, scade cantitatea de proteine și celule cu rol protector. Din această cauză, secrețiile acumulate nu mai îndeplinesc pe deplin funcția de protecție și pot crea condiții favorabile pentru multiplicarea în continuare a microorganismelor. Edemul mucoasei bronșice determină o îngustare suplimentară a lumenului.

Un alt mecanism implicat în apariția obstrucției este hiperreactivitatea bronșică. Sub acțiunea anumitor factori iritanți, musculatura netedă a bronhiilor se poate contracta, reducând suplimentar diametrul căilor respiratorii.

Cauzele bronșitei obstructive la copii

Potrivit recomandărilor clinice ale Ministerului Sănătății al Federației Ruse, virusurile sunt responsabile pentru aproximativ 90% dintre cazurile de bronșită acută, inclusiv pentru formele însoțite de sindrom obstructiv. Printre agenții patogeni frecvent întâlniți se numără virusul respirator sincițial, virusul paragripal de tip 3 și adenovirusul.

Infecțiile bacteriene reprezintă aproximativ 10% dintre cazuri. Printre agenții patogeni posibili se numără Mycoplasma pneumoniae, Chlamydophila pneumoniae și Bordetella pertussis. Uneori, infecția bacteriană apare după debutul unei infecții virale și determină un proces inflamator secundar.

Mult mai rar, boala este asociată cu o infecție fungică.

Obstrucția bronșică poate apărea și în urma unei reacții alergice. Aceasta poate fi declanșată de mucegai, praful din locuință, părul animalelor și alți alergeni. Edemul căilor respiratorii care apare în acest caz îngreunează circulația aerului. În unele situații, episoadele repetate de obstrucție pot indica dezvoltarea astmului bronșic.

Riscul de îmbolnăvire crește în prezența anumitor factori de risc:

• predispoziție ereditară;
• expunere regulată la fumul de tutun;
• locuirea într-un mediu cu aer poluat;
• slăbirea mecanismelor de apărare ale organismului.

• Tipurile de bronșită obstructivă

În funcție de evoluția bolii, sunt descrise trei forme principale de bronșită obstructiv³:

• acută;
• recidivantă;
• cronică, în cazul căreia episoadele de boală se repetă constant sau apar la intervale scurte.
• Pe lângă forma bolii, se ia în considerare și gradul de severitate al obstrucției bronșice. Din acest punct de vedere, se disting forme ușoare, moderate și severe. În forma severă, tulburările respiratorii pot fi atât de pronunțate încât apare riscul de insuficiență respiratorie. Într-o astfel de situație, copilul necesită supraveghere medicală.

Copiii de vârstă mică diagnosticați cu bronșită obstructivă sunt internați mai frecvent pentru tratament. În cazul copiilor mai mari, necesitatea spitalizării este stabilită individual și depinde în primul rând de severitatea stării.

Simptome

De obicei, boala apare după gripă sau o altă IRAV. De aceea, primele manifestări corespund adesea tabloului obișnuit al unei infecții respiratorii:

• crește temperatura corporală;
• apar uscăciunea și senzația de iritație în gât;
• respirația nazală devine dificilă, apar nasul înfundat și secrețiile nazale;
• copilul devine slăbit și apatic și obosește mai repede.

La copiii de vârstă fragedă, infecția este uneori însoțită de simptome suplimentare din partea tractului gastrointestinal (TGI), ceea ce duce la pierderea apetitului, greață și tulburări ale scaunului (diaree).

Obstrucția bronșică poate apărea aproape imediat, în primele 24 de ore. Uneori, modificările caracteristice se dezvoltă la 2–3 zile de la debutul infecției.

Următoarele manifestări pot indica dezvoltarea sindromului obstructiv:

• accelerarea respirației;
• prelungirea inspirației;
• apariția unei respirații zgomotoase, șuierătoare;
• dispnee;
• participarea mușchilor toracelui și abdomenului la procesul respirator;
• tuse epuizantă, care persistă timp îndelungat, este însoțită de o cantitate redusă de spută și nu aduce o ameliorare evidentă;
• mărirea ganglionilor limfatici cervicali, uneori însoțită de dezvoltarea limfadenitei.

Principala manifestare a bronșitei obstructive este legată de afectarea funcției sistemului respirator. De regulă, semnele obstrucției bronșice persistă aproximativ 3–7 zile. Pe măsură ce inflamația se reduce, permeabilitatea bronhiilor se restabilește treptat.

Diagnostic

Pentru evaluarea inițială a stării copilului, medicul efectuează auscultația cu ajutorul unui fonendoscop. Specialistul compară caracteristicile inspirației și expirației și urmărește prezența ralurilor și a altor modificări ale respirației. Dacă examinarea standard nu este suficientă, pot fi necesare investigații suplimentare pentru evaluarea volumelor respiratorii și a stării bronhiilor, inclusiv lavajul bronhoalveolar sau bronhoscopia.

În cadrul diagnosticului poate fi efectuată și radiografia toracică. Această investigație permite evaluarea stării organelor toracice și identificarea eventualelor modificări patologice. De asemenea, se efectuează hemoleucograma și se determină nivelul oxigenului din sânge.

Pentru identificarea cauzei bolii și clarificarea particularităților stării copilului, medicul poate recomanda, dacă este necesar, investigații suplimentare:

• analize imunologice și serologice;
• testare prin PCR;
• investigații alergologice;
• examen bacteriologic al sputei cu identificarea microflorei;
• alte investigații, în funcție de indicațiile medicale.

Tratamentul și prevenirea bronșitei obstructive la copii

Bronșita obstructivă la copil necesită monitorizare continuă. Boala poate duce la complicații, iar episoadele repetate de obstrucție sunt, de multe ori, un semnal că se dezvoltă astmul bronșic. Prin urmare, copilul nu trebuie tratat fără recomandarea medicului, nu este indicată utilizarea remediilor tradiționale și nici administrarea de medicamente alese fără consult medical.

În funcție de severitatea simptomelor, tratamentul poate fi efectuat la domiciliu sau în spital. În perioada bolii, copilului i se recomandă un regim menajat, cu limitarea activității fizice, o alimentație hipoalergenică și un aport suficient de lichide. Încăperea trebuie aerisită regulat, iar curățenia umedă trebuie efectuată zilnic.

În cazul apariției insuficienței respiratorii, copilul poate avea nevoie de oxigenoterapie. Pentru dilatarea bronhiilor se utilizează inhalări cu medicamente bronhodilatatoare. În funcție de indicațiile medicale, medicul poate include în schema de tratament corticosteroizi, mucolitice sau medicamente expectorante. Medicamentele utilizate și dozele acestora sunt stabilite de specialist în funcție de vârsta pacientului, severitatea obstrucției și starea generală de sănătate.

În majoritatea cazurilor, boala are o evoluție favorabilă. Cu toate acestea, la unii copii episoadele obstructive se pot repeta. Unii pacienți pot ajunge de mai multe ori pe parcursul unui an la spital din cauza reapariției simptomelor. Riscul de recidivă este mai mare în cazul bolilor alergice, al focarelor cronice de infecție și al episoadelor frecvente de IRAV. Pe măsură ce copilul crește, aceste episoade devin de obicei mai rare, în special până la vârsta școlară.

Un rol important în prevenție îl are tratarea la timp a IRAV, deoarece infecția virală este adesea factorul care declanșează dezvoltarea obstrucției bronșice.

În cadrul tratamentului complex, medicul poate prescrie Ergoferon. Preparatul este aprobat pentru utilizare la copiii cu vârsta peste 6 luni. El posedă acțiune antivirală, imunomodulatoare, antiinflamatoare și antihistaminică, ceea ce contribuie la reducerea manifestărilor infecției respiratorii.

La fel de importante sunt măsurile generale menite să prevină infecțiile virale.

Una dintre principalele metode de prevenire a gripei rămâne vaccinarea anuală. Necesitatea vaccinării regulate este legată de variabilitatea virusului: după apariția unei variante noi, sistemul imunitar poate să o recunoască mai puțin eficient. Este recomandat ca vaccinarea să fie efectuată înainte de începutul creșterii sezoniere a numărului de îmbolnăviri. Vaccinarea reduce probabilitatea infectării, iar în cazul apariției infecției contribuie la o evoluție mai ușoară a bolii.

Pentru majoritatea celorlalte IRAV nu există încă vaccinuri specifice. În perioadele de creștere sezonieră a numărului de îmbolnăviri, este recomandat, pe cât posibil, să se evite locurile aglomerate, să fie respectate regulile de igienă, să se spele regulat mâinile și să fie limitat contactul apropiat cu persoanele bolnave.

Pentru menținerea funcționării normale a organismului sunt importante și plimbările zilnice, alimentația completă și variată, somnul suficient și un regim adecvat de odihnă. Este recomandat să se evite hipotermia și, pe cât posibil, să fie redusă expunerea la factori de stres intens.

Ergoferon este disponibil în farmaciile din orașul dvs. și puteți plasa și o comandă online.

Unde puteți cumpăra

№27554 din 28.02.2022

Bibliografie

¹ Bronșita. Recomandări clinice. Ministerul Sănătății al Federației Ruse. 2024. (data accesării: 19.02.2025).

² Suleimanov Ș. A., Sagatbaeva N. A., Djanabilova G. A., Anakeeva J. J., Artemova V. Iu. Sindromul obstrucției bronșice la copii. Buletinul Științei și Practicii. 2022. (data accesării: 19.02.2025).

³ Bronșita obstructivă la copii. (data accesării: 19.02.2025).